Mănăstirea „Înălţarea Domnului” (Noul Neamţ)
Pământurile pe care se află în prezent Mănăstirea Noul Neamţ în sec. XIX aparţineau Lavrei Neamţului din România (întemeiată în sec. XIV).
Pentru edificarea noii mănăstiri se pronunţau ieromonahul Teofan Cristea, care se afla cu ascultarea în Basarabia, vechil la moşiile Lavrei, şi duhovnicul lavrei, ieromonahul Andronic. În 1859, ei au expediat o solicitare cu privire construcţia Mănăstirii Noul Neamţ pe moşia Lavrei de la Chiţcani, obţinând în 1864 acordul ţarului rus.
Construcţia locaşului a durat mai bine de jumătate de secol, în schimb, în rezent, ansamblul său arhitectural pe bună dreptate este considerat unul dintre cele mai impunătoare din Moldova după dimensiuni. Catedrala „Înălţarea Domnului” şi clopotniţa au fost proiectate în 1864 de către un arhitect din Sankt-Petersburg, iar iconostasul, crucile şi cutiile icoanelor a fost pictate de pictorul S. Verhovţev. Locaşul a fost zidit din anul 1867 până în 1878. Biserica de iarnă a fost deschisă în 1905, iar mai târziu, a fost ridicată şi clopotniţa cu cinci nivele deasupra porţii (cu înălţimea de 55,6 m). Locaşul a fost închis în 1962.
Mănăstirea de călugări a fost redeschisă pe la începutul anilor ’90.