Chişinău este capitala Republicii Moldova. Conform documentelor istorice localitatea a fost menţionată pentru prima dată în 1466 într-un hrisov al lui Ştefan cel Mare, care a vândut mica proprietate lui Vlaicu Pârcălab cu 100 de galbeni tătăreşti. Urmaşii lui Vlaicu Pîrcălab au vândut-o unui boier pe nume Dragoş cu 500 de galbeni. Până în 1641 Chişinău este proprietatea mai multor boieri, iar din 1641– a unor mănăstiri Ieşene. Fiind situat pe drumul comercial Iaşi-Tighina-Crimeea, Chişinăul devine în perioada domniei lui Vasile Lupu un centru comercial şi meşteşugăresc, ce uneşte Vestul cu Estul.

Localitatea a cunoscut multiple războaie şi a fost distrusă în repetate rânduri: în 1683 de cazaci, în 1690 şi 1739 de turci şi tătari, iar cele mai importante distrugeri s-au înregistrat în anii 40 ai secolului trecut. O parte a Chişinăului vechi a dispărut datorită buldozerelor hrăpăreţe în epoca contemporană.

În 1818, după şase ani de la anexarea Basarabiei în urma tratatului ruso-turc, această provincie devine gubernie, iar Chişinău obţine statutul de capitală. În 1834 se întocmeşte planul General de dezvoltare a oraşului. Treptat Chişinăul se extinde şi apar numeroase construcţii, parcuri, străzi noi. În 1870 este construită Gara Feroviară, iar primul tren trece în 1871. Unul din puţinele vestigii păstrate din acele timpuri este Casa Muzeu ”A. S. Puşkin”.

Majoritatea edificiilor ce datează din secolul XIX-XX au devenit cartea de vizită a Chişinăului vechi. Ne referim la clădirile Primăriei, Sălii cu Orgă şi a fostului hotel suedez, devenit peste ani bibliotecă publică. Imaginea Chişinăului de altă dată o putem întrezări printre puţinele edificii rămase: Arcul de Triumf din Piaţa Marii Adunări Naţionale, primul muzeu din Basarabia (astăzi Muzeul de Etnografie şi Istorie Naturală) şi neapărat Muzeul Naţional de Artă).

În perioada celui de-al doilea război mondial o bună parte a Chişinăului istoric a fost distrusă, iar cutremurul din 1977 a risipit o serie de imobile. Doar o mică parte din clădirile vechi a fost reconstruită, păstrând imaginea lor de altădată. Centrul Chişinăului s-a păstrat parţial ca în secolul al XIX-lea. Desigur, în secolul XX au apărut şi alte edificii, oraşul se dezvoltă în continuare, dar sufletul îi rămâne acelaşi. Dacă veţi face o plimbare pe străzile Ştefan cel Mare, Armenească, Bernardazzi, Kogălniceanu, Tighina, veţi regăsi imaginea vechii capitale de o sută de ani, unde s-au mai păstrat unele case ale strămoşilor noştri.

Asemeni altor capitale, Chişinău este situat pe 7 coline şi se prezintă ca un oraş verde, cu multe locuri de recreare şi parcuri, cum ar fi Grădina Botanică, Grădina Dendrologică, Parcul Valea Morilor şi Parcul Central Ştefan cel Mare. Pe doar cele 120 km2, Chişinăul reuşeşte să găzduiască numeroase lăcaşuri sfinte, muzee, monumente arhitecturale şi alte structuri urbanistice interesante (înc. cu sec XIX). Una dintre cele mai vechi lăcaşe de cult este Biserica Mazarache cu Hramul ”Naşterii Maicii Domnului”, edificat în 1752 lângă izvorul, de la care se presupune că a provenit denumirea veche a oraşului. Biserica ”Sfinţii Constantin şi Elena” a fost ridicată pe un versant deasupra râului Bâc în 1777 de marele spătar Constantin Râşcanu. Cimitirul ei era considerat locul de înhumare a nobilimii basarabene. Una din cele mai originale clădiri ale Chişinăului este Primăria Municipiului (edificată între 1898-1901 de arhitectul M.Elladi). Sala cu Orgă de alături a fost construită în 1913, aici fiind amplasat iniţial sediul Băncii Urbane. În turnul de apă (construit în 1896) e situat muzeul oraşului Chişinău.

Edificiul Muzeului Naţional de Arte Plastice e una din cele mai însemnate clădiri, în care odinioară a locuit primarul capitalei, Vladimir Herţa. Clădirea muzeului de Arte Plastice a Moldovei a fost concepută în spiritul renaşterii italiene de arhitectul A. Bernardazzi, în 1901. Un simbol al Chişinăului este şi monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt (ridicat de sculptorul Alexandru Plămădeală în 1928) din Grădina Publică aflată în centrul capitalei. Ca un adevărat sanctuar se prezintă Aleea Clasicilor din aceeaşi Grădină Publică, unde sunt expuse busturile corifeilor literari: M. Eminescu, I. Creangă, V. Alecsandri, D. Cantemir, A. Donici, N. Iorga, M. Sadoveanu, A. Mateevici, L. Blaga ş.a.

Chişinăul a fost dintotdeauna un centru cultural şi spiritual, fiind vizitat de numeroase personalităţi de importanţă naţională şi internaţională. Mihai Eminescu, Alexandru Puşkin, George Enescu, Bogdan Petriceicu-Haşdeu, Lev Tolstoi şi mulţi alţi scriitori, savanţi, pictori şi regi, care şi-au exprimat deschis dragostea faţă de acest oraş sudic, în care viaţa clocoteşte şi te face să te simţi minunat. Mulţi artişti îşi dedicau creaţiile Chişinăului, iar cei mai bogaţi dintre vizitatori au făcut aici numeroase investiţii.