Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” (Căpriana )

În enciclopedia „Literatura şi arta Moldovei” editată în anul 1985 găsim informaţii potrivit cărora mănăstirea Căpriana a fost ctitorită pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1399-1432) fiind reconstruită în perioada de domnie a lui Ştefan cel Mare (1457-1504), încă înainte de 1470. Cei de la mănăstire povestesc că din anul 1420, locaşul s-a aflat în centrul atenţiei lui Alexandru cel Bun, dar şi a lui Ştefan cel Mare.

Se mai cunoaşte că la 1545, un alt domnitor, Petru Rareş a ctitorit la Mănăstirea Căpriana Biserica „Adormirea Maicii Domnului”. Apropo aceasta s-a păstrat până în prezent. Impunătoarea biserică „Sf. Gheorghe” a fost ridicată la 1840 de către egumenul  Ilarion care pe atunci era stareţul mănăstirii. S-a păstrat şi casa cu două nivele construită încă în anul 1826. În prezent, după reconstrucţie, acest sfânt locaş arată cu totul altfel.

În 1698, printr-un hrisov, domnitorul Antioh Cantemir II închină mănăstirea Căpriana mănăstirii Zografu de la muntele Athos din Grecia. Începând cu anul 1813, Căpriana trece în subordinea Casei Bisericii din Chişinău, iar în 1857 este redată mănăstirii Zografu. O perioadă îndelungată, mănăstirea a fost locul de reşedinţă al Mitropolitul, astfel că aici se află mormântul Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni decedat în martie 1821.

La 25 octombrie 1962, la Căpriana a avut loc ultimul serviciu divin, iar a doua zi locaşul a şi fost închis. În mănăstire a fost amenajat un spital pentru copii. Din 1989 mănăstirea Căpriana (de călugări) a fost redeschisă pentru credincioşi.